Auto-ironia: un instrument folositor în dezvoltarea personalității copilului tău

Mi-a plăcut auto-ironia lui Einsein când am citit că spunea despre el următoru lucru: “Mă consider un geniu. Numai că nu îmi iese întotdeauna”. Îmi place să cred că el a spus aceste vorbe după ce a avut un eșec major în încercarea lui de a ajunge la teoria relativității.

Așa e că, în viața de adult, atunci când ai un eșec (mai ales după ce ai muncit mult să ajungi acolo, sau după ce ai fost extrem de urmărit și aclamat în încercarea ta de a ajunge la success) parcă simți că ceva te-a lovit și, de rușine, nu știi pe unde să te mai ascunzi?

Weekendul trecut am fost la ziua de naștere a nepotului nostru de 6 ani. O petrecere frumoasă, în care s-au adunat mulți copii și adulți. La un moment-dat, tatăl sărbătoritului instalează un joc mai puțin obișnuit pentru copiii petrecăreți: un cadru în care îți sprijineai fața, și apoi trebuia să învârți de câteva ori o rotiță. Dacă aveai “norocul” să auzi un “click” mai puternic atuncâ când era rândul tău să învârți din acea rotiță, primeai garantat peste față o “palmă” generoasă cu frișcă. Îți poți imagina efectul de amuzament stârnit de acest joc.

Pe cât de amuzant pare acest joc, imaginează-te că îl joci tu. Ai fi dispus să te supui unei astfel de măsuri de auto-ironie?

Dacă răspunsul tău este DA, este pentru că, încă din copilărie, te-ai invățat să îți depășești mândria în anumite situații și te-ai pus în diverse ipostaze în care, pe românește, ai râs de tine. Felicitări, ai făcut alegerea bună la timpul potrivit.

Dacă, totuși, răspunsul tău la întrebarea de mai sus este NU, atunci lasă-mă să ghicesc: așa e că niciodată nu ți-a plăcut să se râdă de tine și, cu siguranță, nu ai vrut să fii tu primul care face mișto de tine, făcând glume la adresa ta. Dacă te regăsești în categoria asta e de înțeles: a râde de noi înșine nu e plăcut pentru nimeni, și e chiar nefiresc, însă adevărul este că aceasta este o aptitudine de care avem cu toții nevoie. Și cel mai eficient ar fi să o exersăm încă din copilărie.

Cu ce îi ajută auto-ironia pe copiii noștri?

• Contrar aparențelor, îi ajută să își mențină stima de sine. A face “haz de necaz” este o unealtă destul de bună în fața eșecului nu pentru că ne învață să îl negăm, ci, din contră, ne învață să nu îl luăm prea în serios și să îl transformăm într-o groapă din care nu mai putem ieși. Copiii care sunt învățațați să glumească în fața propriilor greșeli (din atitudine de asumare, desigur), vor învăța că acele erori nu fac parte din identitatea lor, și vor dobândi capacitatea de a le depăși fără să se autopedepsească.

• Îi ajută să își îmblânzească emoțiile. Este, într-adevăr, o muncă deosebit de grea să îți stăpânești emoții puternice, cum ar fi cea de rușine. Auto-ironia are un rol extrem de benefic în reglarea acestei emoții. De ce? Pentru că, apelând la ea, reușim să întoarcem rușinea în favoarea noastră. Învățând să o folosească cu scop, copiii vor reuși să transforme sentimentul de rușine și pe cel care urmează după rușine- de autocompătimire – într-unul de CONTROL și de stăpânire a situației.

• Îi face plăcuți și relevanți în fața celor care asistă la greșeala lor. Nimănui nu îi place o persoană care e perfecta, pentru că nu pare reală. Însă, atunci când copiii vor învăța să facă glume la adresa lor, mai ales după ce fac o greșeală, ceilalți copii vor dezvolta o plăcere față de personalitatea copiilor noștri, pentru că îi vor simți relevanți, la fel ca ei. Și, uite-așa, pot ei să se conecteze cu ceilalți copii și să dezvolte relații sociale și prietenii durabile.

• Le oferă o abordare optimistă a realității. Atunci când învață să facă haz de necaz și încep să se pună pe sine într-o lumina pozitivă în ciuda unei greșeli comise, copiii noștri învață că nu e un capăt de lume să greșești și realizează că vor urma alte oportunități de success. A nu “intra în pământ” atunci când “se fac de râs”, ci a transforma acea greșeală personală într-o oportunitate de destindere este o aptitudine care, o dată cu trecerea timpului, îi va scoate din multe situații neplăcute.

Încă un lucru. Puii de om, la fel ca și puii de animale, învață cel mai bine de la părinții lor, prin tehnica observației. De aceea te încurajez: lead by example! Analizează-ți propriile tendințe în fața eșecurilor personale și fii atent la ce expui în fața copiilor tăi: ei vor absorbi totul – fie că vorbim de o atitudine sănătoasă în fața greșelilor, fie una de rușine și autocompătimire, sau chiar de mânie. Atitudinea ta relaxată, optimistă și care exprimă control asupra situației va fi garantat preluată de ucenicii tăi- copiii 😊

• Auto-ironia: un instrument folositor în dezvoltarea personalității copilului tău
• Simplu și rapid: cel mai practic „workout” pentru pronunția corectă a cuvintelor
• 5 proverbe pe care le poți spune copiilor tăi pentru a-i încuraja să fie îndrăzneți:
• Contactul vizual: stăpânește aceste 5 trucuri și vei începe să ai conversații cu impact!
• Dicția românilor și graiul moldovenesc

• Instagram
• TikTok

articulare corecta comunicare comunicare buna contact vizual conversatii copii curajoși corect romaneste dictie dictie romani exercitii dictie exprimare corecta intalnire de afaceri interviu de angajare limbaj moldovean moldovean pentru copii pronuntie corecta public speaking relatii sociale secrete job sfaturi